SZABADI Péter -W. KOVÁCS András:
Întregiri la Monumenta rusticorum in Hungaria rebellium anno MDXIV
Documentul pe care îl publicam aici este un nou izvor nenarativ, care provine dintr-un fond rămas până nu de mult neordonat şi care astfel nu a putut intra în marea culegere de documente privind răscoala ţărănească din 1514.[1] El aminteşte lupta dintre Grigore Nagy (Nagh), viceban (vicecastelan) al Belgradului în anul 1514, şi ţăranii răsculaţi ai comitatelor sudice ale Ungariei medievale. Acest episod însă, amintit de document, nu a rămas necunoscut posterităţii: el este menţionat şi într-o cronică contemporană (Memoria rerum...) atribuită mult timp lui Antal Verancsics,[2] pe baza căreia, literatura de specialitate cunoştea principalele evenimente din zonă.[3] Din cronica contemporană amintită aflăm şi un alt nume al lui Grigore Nagy (Nagh), Krupczy.[4] Acesta era viceban al cetăţii Belgrad[5] (Nándorfehérvár, Nandor Albense), probabil ca familiar (slujitor de familie) al lui Imre Török,[6] ban al Belgradului între 1505-1517, şi - cum ne spune documentul - a participat la luptele cu turcii de la graniţele regatului. Nu ştim cât timp a ocupat funcţia de viceban al Belgradului, dar în 1517 rudele sale ştiau că nu mai ocupă această funcţie.[7] El provenea dintr-o familie ardelenă, Budai din Şardu (Sárd)[8] şi era fiul lui Ştefan, jude al comitatului Cluj în 1493.[9] Mai târziu, cel puţin între 1522 şi 1527, a ocupat şi funcţia de comite al comitatului Cluj[10] şi a participat în campania voievodului Ioan Szapolyai din Muntenia, fiind amintit în legătură cu certurile privind împărţirea unor prăzi din Piteşti.[11] Cariera sa exemplifică bine mobilitatea extraordinară a nobiliii medievale maghiare.
Anexa
19 septembrie 1514, Buda (f. III. a. Mathei ap.)
Vladislav [al II-lea], regele Ungariei şi Boemiei către Petru Beriszló (Bereyzlo), episcop de Veszprém (Wesprimiensis), tezaurar, ban al Dalmaţiei (Dalmatie), Croaţiei (Croatie), Slavoniei (Sclavonie) şi de Jajcza (Jaycze), către vicetezaurarul ei, cămăraşului sării din Turda (Thordensi) şi tuturor urmaşilor lor în funcţii. Deoarece Grigore Nagh, viceban al cetăţii Belgradului (Nandor Albensis), în absenţa banului, a apărat cetatea de ţăranii răsculaţi şi pentru că şi-a dovedit de mai multe ori fidelitatea în luptele de la graniţele ţării cu turcii, îi conferă anual sare în valoare de o sută florini de la cămara de sare din Turda (Thordensi). Respectarea acestui ordin este obligatorie şi pentru fiul său, regele Ludovic.
Wladislaus dei gratia rex Hungarie et Bohemie etc. fidelibus nostris, reverendo in Christo patri domino Petro Beryzlo, episcopo ecclesie Wesprimiensis, thezaurario nostro ac regnorum nostrorum Dalmatie, Croatie et Sclavonie ac Jaycze bano, eiusque vicethezaurario futurisque aliis omnibus thezaurariis nostris pro tempore constitutis et constituendis necnon comitibus salium camere nostre Thordensis presentibus scilicet et futuris, salutem et gratiam!
Quum fidelis noster egregius Gregorius Nagh vicebanus castri nostri Nandor Albensis in isto preterito tumultu atque seditione rusticorum et hominum popularium, in qua pene omnes a fide et fidelitate nobis et Sacre Corone debita defecerant, magna animi magnitudine et ingenii dexteritate, castrum nostrum Nandor Albense in absentia supremorum banorum, maxima in omnium rerum, precipue tamen fidei et fidelitatis penuria civitatibus omnibus circumadiacentibus a fide deficientibus nobis et Sacre Corone istius regni conservaverit et a tumultu illorum sceleratorum hominum eliberaverit. Et non solum in isto preterito tumultu, verum aliis quoque temporibus, in confinibus huius regni nostri contra infideles Thurcos non contempnenda nobis et universo regno exhibuerit servicia. Volentes igitur huiusmodi servicia sua aliquo premio afficere et prosequi in eorum serviciorum recumpensam [!] vita eius durante centum florenorum sales quottanis eidem in predicta camera nostra Thordensi deputandos esse duximus prout per presentes etiam deputamus. Quocirca fidelitati vestre serie presentium strictissime committimus et mandamus quatinus quo ad predictus Gregorius Nagh vixerit singulis annis dictos centum florenos sales in prelibata camera nostra Thordensi non expectata alia superinde nostra aut aliorum quorumcunque officialium nostrorum instructione, modis omnibus eidem reddere, enumerare et restitui facere debeatis et teneamini. Et per hec omnia serenissimum principem dominum Lodovicum regem, filium nostrorum charissimum, donec prenotatus Gregorius Nagh vixerit paterna qua fungimur auctoritate obligatum et astrictum esse volumus. Secus igitur in hoc nulla ratione facere presummatis, presentibus perlectis exhibendi restitutis.
Datum Bude, feria tertia proxima ante festum beati Mathei apostoli, anno Domini millesimo quingentesimo decimo quarto.
<Sub text, de o altă mână contemporană:> Relatio magnifici domini Moysis, magistri curie regie maiestatis.
<Pe verso, de o mână de la sfârşitul secolului al XVIII-lea:> Numero 318. Nandor fejer vari vice Baan Nagy Gergely donatioja száz forint ára soknak ki adássárul az Thordai aknáktul Annuatim in Anno 1514. László királytul.
Original, hârtie, cu pecete fixată în document şi cu hârtie protectoare. Arhivele Naţionale, filiala Cluj, Colecţia Documente medievale, Ordinul franciscanilor, nr. 1.
[1] Fekete Nagy, Antonius - Kenéz, Victor - Solymosi, Ladislaus - Érszegi, Geisa: Monumenta rusticorum in Hungaria rebellium anno MDXIV. Budapest, 1979. (Publicationes Archivi Nationalis Hungarici II: Fontes 12). Cota documentului este: Arhivele Naţionale, filiala Cluj, Colecţia Documente medievale, Ordinul franciscanilor, nr. 1. Documentul nu a intrat înca nici în Fototeca Diplomatică a Colecţiei Antemohácsiana din Arhiva Naţională Maghiară, Budapesta (Magyar Országos Levéltár, Mohács Előtti Gyűjtemény, Diplomatikai Fényképgyűjtemény).
[2] Verancsics Antal: Memoria rerum quae in Hungaria a nato rege Ludovico ultimo acciderunt, qui fuit ultimi Ladislai filius. În: Szalai László (Ed.): Verancsics Antal összes munkái. vol. II. (Monumenta Hungariae Historica 2: Scriptores, vol. III). Pest, 1857. (În continuare: Verancsics: Memoria rerum...). Ediţia modernă a acestei cronici, cu lămuriri referitoare la persoana autorului: Bessenyei József (Ed.): 1504-1566 Memoria rerum. (Bibliotheca Historica). Budapest, 1981.
[3] Pentru evenimentele din această regiune, vezi: Márki Sándor: Dósa György. (Magyar Történelmi Életrajzok. Red. Dézsi Lajos). Budapest, 1913, p. 378-389.
[4] "Nagy Gergely, kit Krupczy Gergelynek hínak vala, és Oláh Balás fejérvári vitézekkel és országos urak népével Nagy Antal ellen ... támada." Verancsics: Memoria rerum..., p. 8, nota nr. 1.
[5] Pentru anul 1514: "Ujan ezkoron támada más pap, Borbás nevü, ki mind az Szerémsígen általa jöve Szalonkeménig. Onnat megtérvín, Péterváradján az Dunát általkelé, kezdé az nemes népet igin vágatni és karóra vonatni. Kinek ellene támadának az magyari urak. Az deszpotné népét Szerénbol, az rácokat felvivík, az fejérvári vicebánokat Oláh Balást, Nagy Gergelyt,mind az alföldi hössökkel, és Péterváradján általkelének a Dunát, és kezdik az rácok mind az egísz Bácsmegyét, Bodrog vármegyét égetni, mert az szegénsíg, ki fíltiben, ki penig szabad akarat szerént mind keresztessi lött vala." Verancsics: Memoria rerum..., p. 7.
[6] Török Imre de Enying, ban al Belgradului între 1505-1517. Despre Török Imre şi familia sa vezi: Kis Bálint: Erdély régi családai. Az enyingi Török család. În: Turul, 11 (1893), p. 22-27; Áldásy Antal: Az enyingi Török család czimeres levele 1491-bol. În: Turul, 15 (1897), p. 33-34; Daróczi Zoltán: Néhány dunántuli család eredete és leszármazása. În: Turul, 26 (1908), p. 84-86; Csergheő Géza: A Török családok. În: Turul, 10 (1892), p. 29-31; Bessenyei József: Enyingi Török Bálint. Budapest, 1994, (în continuare: Bessenyei: Török Bálint) p. V-VI.
[7] Jakó Zsigmond: A kolozsmonostori konvent jegyzőkönyvei. I (1289-1484) - II (1485-1556). A Magyar Országos Levéltár Kiadványai II: Forráskiadványok 17. Budapest, 1990. (în continuare: KmJkv) II. nr. 3638 (20 oct. 1517). Ca fost viceban al Belgradului este amintit şi în 1519: KmJkv nr. 3715 (23 martie 1519).
[8] KmJkv nr. 3016 (6 mai [1497]).
[9] KmJkv nr. 2872 (14 iunie 1493).
[10] KmJkv nr. 3871 (29 aug. 1522), nr. 4172 (12 ian. 1527).
[11] KmJkv nr. 4267 (15 aug. [1529?]), nr. 4268 (18 aug. [1529?]. În 11 aprilie 1543 este amintit deja ca fiind mort (KmJkv nr. 4783).